Leapsa: “eu cine sunt”

16Jun09

Eliza mi-a dat o leapsa si in fine am gasit un moment de respiro pentru a raspunde. Cu siguranta ca in urma cu vreo 3-4 luni raspunsurile mele ar fi fost ceva mai suculente, mai ales in privinta primei intrebari:

1. Dacă ar fi să fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu?”
(*Accesorii sociale = Lucruri, relaţii, oamenii, atitudini care nu mă definesc şi de care m-am înconjurat pentru că „aşa trebuie”. Sau, într-un cuvânt, „etc-uri”.)
Alegerile mele in ultimele luni sunt foarte libere intrucat cele mai sufocante constrangeri sociale au fost eliminate odata cu disparitia jobului in corporatie (in cazul de fata intr-o agentie de publicitate, care nu are nicio legatura cu persoana de la care am primit leapsa). Astfel ca acum lucrez cu cine vreau si mai ales cu cine imi face placere, ma vad numai cu oameni frumosi si luminosi si nu depind de nimic altceva decat de responsabilitatile pe care am ales sa mi le asum. Disparand constrangerile sociale au disparut astfel si accesoriile sociale, pentru ca am descoperit ca nu exista ‘trebuie’. Nu trebuie nimic si asta am inteles printr-un exercitiu extrem de simplu, insa foarte interesant pe care-l recomand oricui: elimina/inlocuieste ‘trebuie’ in orice exprimare.

2. “De ce le mai ţin încă în viaţa mea?”
Tin in viata mea numai lucrurile strict necesare sau pe cele foarte dragi, astfel ca am renuntat demult la televizor si masina, de exemplu.

3. “Care ar fi acele experienţe, oameni, relaţii, obiecte pe care le-aş lua într-o carte despre mine?”

Familia mea, Piti, prietenii buni si vechi, locurile prin care am trait (Voineasa, Baile Herculane, Mehadia, Valea Cernei, Muntele Mic, Semenic, Drobeta Turnu-Severin, Bucuresti, La Coruña) cu oamenii si povestile lor.
Cu siguranta as include episoadele embargoului cu sarbii in care colegii mei de clasa (a VII-a) din Herculane treceau Dunarea cu canistra de 20 l cu benzina ca sa mai faca un ban de buzunar. Sau cantonamentele de ski si drumurile interminabile pana la masa si inapoi prin zapada de 1 m de la “Prietenii Muntilor” (ce surpriza sa vad ca au pus istoricul clasamentelor concursurilor de ski, deci si ei m-ar lua in cartea lor , sau expeditia cu plutele si caiacele pe Timis, sau perioada de voluntariat in Retezat cu UNESCO Pro Natura, sau tiganca cu seminte de la manastirea de la Voineasa care sigur avea puteri magice, sau statiile de sortare de la baraj de pe vremea cand il insoteam pe tata la betonari, sau emotiile diverselor versiuni ale legendei lui Iovan Iorgovan care in urma luptei cu balaurul a sculptat un culoar in piatra pe Valea Cernei, sau taberele de speologie cu Cristian Lascu de la Topolnita , Tasna, etc sau zilele si noptile petrecute pe malul oceanului in La Coruña si colegii de apartament portughezi. Sau ultimele 3 luni de viata, repetitiile, spectacolele si concertele plus drumurile cu Brum Conspiracy.

Pour la bonne bouche iata si o varianta a legendei lui Iovan Iorgovan

Dau leapsa mai departe Mirunei, care este intr-o perioada de viata foarte interesanta, astfel ca sunt foarte curioasa sa aflu cine e ea

Filed under: Funny shit   |  1 Comment
Tags: cinty, eu cine sunt, leapsa